Vă amintiți cu siguranță de un personagiu tare guraliv de prin politichia de Bahlui, care se autointitula “omul din primărie” dar care s-a dat la fund în ultima vreme, pitit după un scaun din biroul fostei doamne perfecte. Atât de guraliv fusese personagiul încât până și membrii liberali, patronați chiar de nașul–mare, s-au săturat și l-au trimis cu urlete la plimbare. A trecut puțin pe la usereu dar și acolo, în stilul propriu, a comis un șir întreg de trădări, fiind exclus…
În fine,nașul–mare de filială i-a găsit post cald lângă doamna perfectă dar nici acolo nu a stat că mna… era incompatibil. Ei bine, sărmanul rămas acu și fără partid și fără fonctie, trăiește greu tare numai cu salariul de profesoraș, astfel încât umblă vorba că a ajuns la disperare și a apelat la nașul, să îi găsească și lui ceva până nu intră in depresie.
Nici n-are pretenții bietul de el: să fie aproape de casă, pe dealul cu Bucium, să fie remunerat bine că mna… viața-i grea… și condiția esențială, să nu muncească mai deloc, eventual să se spetească alții pentru el. Și unde s-ar putea găsi un asemenea loc… unde să fie? Cică taman derector la școala de pe deal, la doi pași de casă, să nu stea cumva prin trafic precum toți ăialalți. Și cum personagiul se descurca precum funia în sac și la ore și la concursuri, s-ar fi stabilit să se facă totul prin NUMIRE, nicidecum prin CONCURS, să nu cumva să se facă de rușine.
Până în prima lună din anul viitor, se descurcă cum știe el mai bine: chirie moka, parchează unde vrea mușchiul lui că doar are încă pe parbriz însemnele “Guvernul României, Instituția Perfectului” deși de luni de zile nu mai ocupa funcție publică.
Să îi spună cineva că e și ilegal ce face și se poate trezi cu amenzi.
Sau tot nasul rezolvă și asta, tot… ?