Ieri “galbenii” au organizat o gală într-o locație care te duce cu gândul la educație însă, așa cum era de așteptat, exact educația le-a lipsit. Per total, totul a fost un fiasco astfel încât până și invitatul de la Capitală a plecat val–vârtej. Să începem cu începutul!
Mai întâi, au îngrămădit pe toată lumea într-o sală mică de la BCU, să pară că au adus câtă frunză câtă iarbă să îl aplaude pe Bolohan doar că daca aruncai un ochi în sală, ceva dădea cu virgulă. Personaje no name, majoritatea. Mă rog, daca asta s-a ales din filială, nu poți să ceri mai mult…
Apoi, nu au lipsit pipițele venite-cel mai probabil-la agățat. Fie cu fuste de un deget sub…nu mai spunem că e Duminică și ne bate Cel de Sus…fie cu câte un decolteu până la genunchi, să fie clar pentru toată lumea că sunt disponibile și gata să pună mâna pe vreun post cald la stat degeaba, viitor primar, consilier sau ce o mai da Domnul, că altfel nu stiu cum ar putea să se îmbrace cineva în asemenea hal la un eveniment politic. Este timp, fetelor, nu vă grăbiți. După cum se știe, ăștia din politichie schimbă oricum femeile mai des decât își schimba șosetele! Vine și vremea voastră (pentru curioși, lăsăm acuși câteva imagini doar aveți grijă să nu vă prindă nevestele trăgând cu ochiul și să vă treziți cu un făcăleț peste ceafă).

Pe de altă parte, zice lumea că mare dezamăgire ce au suferit liberalii când Bolohan și-a luat tălpășița pe neveu, mai devreme decât spera toată lumea, plecând exact așa cum a venit: ignorând, pe cei care au tras și au adus voturi la partid, și refuzând să facă poze. Mna, mai are oricum o chemare în funcție…
Un alt aspect care denotă câtă durere în fund au liberalii ieșeni este faptul că presa invitată și care ar fi trebuit să aibă acces în sală timp de 10 minute, a fost scoasă – jurnaliștii fiind efectiv împinși din spate – după doar două minute din sală, de către acordeonistul liberalilor. Știți voi care, ăla care încă mai crede că taie și spânzură în filială și asta doar pentru că i-au dat nas unii văzându-l că are cel mai mic nivel de bun simț dintre toți. Tot el era cel care urla din toți rărunchii “apă! apă!” când a constatat că nici măcar o sticla cu apă nu era disponibilă pe mesele pline cu pahare în care, cu puțin noroc, s-a turnat ceva șampanie din aia ieftină. (Aia bună nu se împarte cu toată lumea, e păstrată doar pentru șefi și șefuleți).
Ce au vrut să demonstreze cu asta, nu știm…
Deci, cam asta a fost marea gală liberală, nimic despre nimic. Iar ca să fie și ceva penibil la mijloc, iată un afiș pus cu mânuța lor și care grăiește de la sine: pe cât de praf e educația, la fel arată și țara!

Acest material este un pamflet! Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.