Una rapidă despre politichia de Bahlui, taman înainte de post. Așa tam-nesam, în prima zi a săptămânii lăsatului sec de carne, preacucernicii au lansat un îndreptar menit le taie din avânt acelor fețe bisericești care s-ar gândi numai își pună numele pe vreo listă la viitoarele alegeri. O întrebați de ce tocmai acum, când se știa de hăt‑hăt nu prea merge cadelnița cu politichia? Răspunsul degrabă vi-l dăm, nu rămâneți cu astfel de curiozități.

Zice-se, și amintiți tot noi v-am spus, un preacucernic filantrop era în cărțile AURite pentru locul cel mai înalt de la giudeț, maestrupăpușar (sau fi fost sforar?) din spatele acestui plan bine pus la punct fiind, de altfel, șieminența cenușie” din spatele filialei ieșene a partidul cel h-aurit. Baiul e îndreptarul cam strică planurile unora. Acuma, ziceți voi drept, nu se poate și cu… și cu…, una-i una, două-s mai multe, trebuie se aleagă o vreme.

Trecând peste filantropii și sforăraie, cică e mare supărare peste dealurile barnoave iar buciumul sună cu mare jale după ce s-a auzit preamarele ar cam rămâne pe dinafară, sau pe lângă căruță, cum se spune, pentru l-ar fi luat gura pe dinainte și și-ar fi spus supărările prea vocal între galbeni. Se pare nici cei de la partidoiul roșu nu-l vor nicicum (cică au om care le servească masa, nu mai au nevoie de încă un ospătar), rămânând cumva cu buza umflată.

Dar timpul va trece și noi ne vom lămuri acușica cum stă treaba. Și oricum nu-i de plâns, la cât pământ are…