Trădătorii care nu au înțeles că în politică prețul trădării se încasează înainte, ca la femeile de moravuri ușoare, au ajuns să își plângă acum în pumni.
După ce au fost duși cu vorba și ademeniți cu funcții înalte din care ar fi putut să mai scoată de-o cafea pe lângă (că deh, familie mare, remunerație mică, după buget), trădătorii s-au ales cu praful de pe tobă și au ajuns la concluzia că “s-au vândut” mai ieftin decât a făcut-o Iuda, pentru mai puțin 30 de arginți.
Și ca să vedeți, al naibii ghinion, trădătorii ar putea rămâne și fără un acoperiș deasupra capului, având în vedere că nu și-au putut ține promisiunile față de cei care le-a asigurat până acum o casă (ho,ho, și ce casă!) la schimb cu o vorba pusă unde trebuie pentru a-și putea “rezolva” documentele imobiliare. E drept, că s-ar putea muta acolo unde are adresa de domiciliu în buletin, dar ar fi cam îngrămădeală cu toată familia laolaltă…
Și cum cu munca nu prea se omoară-se spune prin târg că nici două luni nu au fost în stare să își țină postul la o școală din târgul ieșilor, fostul nr.2, căci despre el este vorba, merge agale, abătut și se întreabă ce să facă cu viața lui.
Nu-i bai, ar spune unii, că nașul îi poate găsi repede un post de consilier personal pe la biroul său, știut fiind faptul că actualul consilier a fost “înaintat” în funcție pe la județ.
Dacă nici neamurile nu se mai ajută între ele, nu știm cine ar putea-o face…