Un copil aflat în ambulanța SAJ Iași, la un pas de o tragedie în zona Granit. Un alt echipaj, care transporta o pacientă în stare gravă, a fost implicat într-un accident în zona Tudor Vladimirescu. În ambele situații apare aceeași întrebare: cât valorează, în trafic, prioritatea unei autospeciale aflate în misiune?
Accidentele în care sunt implicate ambulanțe sau autospeciale de pompieri aflate în misiune au devenit un semnal de alarmă pentru siguranța celor care intervin pentru salvarea vieților. Nu este vorba doar despre tablă îndoită, permise reținute sau dosare care se întind pe luni de zile. Într-o ambulanță se află un pacient care are nevoie de ajutor, iar fiecare minut poate conta, poate insemna viața sau moartea.
Un astfel de caz s-a produs vineri seara, 28 august, în zona Granit din municipiul Iași. O ambulanță aflată în misiune, care transporta la spital un copil de trei ani, a fost lovită lateral de un autoturism. Imaginile publicate arată că autospeciala avea pornite semnalele luminoase și acustice și că, în urma impactului, a fost la un pas să se răstoarne. Copilul, care fusese rănit la cap și era transportat pentru evaluare medicală, din fericire nu a suferit leziuni suplimentare în urma coliziunii.
Primele informații indică neacordarea priorității ambulanței, însă poliția urmează să stabilească toate împrejurările accidentului. Ambii șoferi au rămas fără permisul de conducere.
Când ambulanța are prioritate, dar șoferul ei poate răspunde pentru accident
Aici apare una dintre problemele care ar trebui discutate mai serios la nivel legislativ.
Codul Rutier este clar în privința principiului: autovehiculele de intervenție au regim de circulație prioritară atunci când se află în misiuni urgente și folosesc simultan semnalele luminoase și sonore.
Mai mult, conducătorii acestor autospeciale pot încălca anumite reguli de circulație și chiar regimul legal de viteză în timpul misiunilor urgente.
Dar legea introduce și o condiție importantă: la intrarea în intersecții în care semaforul este roșu sau există indicatoare care obligă la acordarea priorității, conducătorul autospecialei trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea accidentelor. În caz contrar, poate răspunde potrivit legii.
Cu alte cuvinte, ambulanța are prioritate, dar această prioritate nu este un „cec în alb” pentru șoferul autospecialei.
Problema apare atunci când, într-un accident, analiza se reduce la regulile generale de circulație, fără ca situația specială în care se afla echipajul să fie tratată cu suficientă greutate: era sau nu în misiune? Transporta un pacient? Ce cod de urgență avea intervenția? Avea semnalele pornite? Cât de mult a fost perturbată intervenția? Cine a creat, în realitate, riscul?
Un accident similar, în Tudor Vladimirescu
In zona Tudor Vladimirescu din Iași, o ambulanță aflată în misiune in urmă cu două luni, care transporta o femeie în stare gravă către Spitalul „Sfântul Spiridon”, a fost implicată într-un accident cu un autoturism.
În acest caz, problema este cu atât mai sensibilă cu cât, potrivit informațiilor prezentate, misiunea era una de cod roșu, iar la aproximativ două luni de la accident situația conducătorului auto al ambulanței nu ar fi fost încă soluționată definitiv, acesta circulând în baza unei dovezi înlocuitoare, spun sursele 24iasi.
Legislația sancționează neacordarea priorității, dar nu diferențiază suficient misiunea de urgență?
Codul Rutier prevede în prezent sancțiuni pentru neacordarea priorității vehiculelor care au acest drept. În anumite situații, neacordarea priorității care provoacă un accident cu pagube materiale poate atrage suspendarea dreptului de a conduce.
Aici se află însă problema care merită pusă public:
Ar trebui ca un accident produs în timp ce o ambulanță transportă un pacient în stare critică să fie tratat identic, din perspectiva răspunderii administrative a conducătorului autospecialei, cu un accident obișnuit între două autoturisme?
Nu înseamnă că șoferii ambulanțelor sau cei de pe atotospecialele de pompieri trebuie exonerați automat de răspundere. Dimpotrivă. Și ei trebuie să conducă prudent. O ambulanță care intră într-o intersecție pe roșu, cu sirena pornită, nu poate presupune că toți ceilalți participanți la trafic au văzut-o și se vor opri instantaneu. Chiar legea îi obligă să reducă viteza și să se asigure.
Dar există o diferență fundamentală între un șofer care traversează o intersecție în condiții normale și un echipaj care încearcă să ajungă cât mai repede la un pacient sau să transporte un pacient în stare critică.
Sirena trebuie să însemne „eliberează drumul”, nu „mai vedem cine are dreptate după accident”
Problema nu este doar juridică. Este și una de educație rutieră.
Mulți șoferi aud sirena, dar nu reacționează corect. Unii continuă deplasarea, alții frânează brusc, unii încearcă să treacă înaintea autospecialei, iar alții nu realizează că o ambulanță poate veni dintr-o direcție pe care nu o percep imediat. Nici pietonii nu se lasă mai prejos: se „aruncă” pe trecerea de pietoni pe „verde” deși văd și, mai ales, aud, ambulanțele sau mașinile de pompieri.
În cazul din zona Granit, imaginile publicate după accident sunt un exemplu dramatic al consecințelor. O ambulanță care transporta un copil poate ajunge în câteva secunde la un pas de răsturnare.
Iar dacă ambulanța este blocată într-un accident, nu este afectat doar echipajul. Este întârziată intervenția medicală. Poate fi întârziat transportul unui pacient. Poate fi indisponibilizat un echipaj care ar fi trebuit să preia următorul apel 112.
Același lucru este valabil pentru autospecialele de pompieri. O mașină de pompieri care nu poate ajunge la incendiu pentru că a fost implicată într-o coliziune în drum spre intervenție nu este doar un vehicul avariat. Este o resursă de salvare scoasă temporar din circuit.
Poate că legea trebuie regândită
Nu este suficient să spunem șoferilor: „Dați prioritate ambulanței!”. Trebuie analizat și dacă regimul juridic al accidentelor în care sunt implicate autospeciale aflate în misiune este suficient de clar și echitabil.
O eventuală modificare legislativă ar putea lua în calcul explicit natura misiunii, existența unui pacient transportat, nivelul de urgență, folosirea semnalelor luminoase și acustice, precum și comportamentul concret al fiecărui conducător auto.
Pentru că, în final, întrebarea nu este dacă șoferul ambulanței trebuie să fie deasupra legii.
Întrebarea este dacă legea reușește să protejeze suficient de bine omul care se află în ambulanță și echipajul care încearcă să-i salveze viața.
Iar accidente precum cel de la Granit arată că, uneori, între o sirenă și o coliziune pot fi doar câteva secunde.
Și în acele secunde, prioritatea nu ar trebui să fie o chestiune de interpretare.
Notă: cadrul legal citat este OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma disponibilă pe Portalul Legislativ. Art. 61 stabilește regimul de circulație prioritară pentru autospecialele aflate în misiuni urgente, iar art. 62 stabilește obligația acestora de a reduce viteza și de a circula cu atenție în anumite intersecții.