La un an de la deschiderea Unității Funcționale de Arși în cadrul Secției de Chirurgie Plastice a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii “Sf Maria” Iași, peste 200 de copii aflați in suferință au primit o șansă enormă: cea de a fi tratați de echipa medicală coordonată de către Dr. Sidonia Susanu – “îngerul” copiilor, OMUL care dă speranțe și realizează lucruri ce par imposibile, un om ce emană o căldură și o modestie cum rar pot fi întâlnite.

Doar de la începutul acestui an, echipa UFA a avut zeci de intervenții chirurgicale ce au însemnat, in total, sute de ore petrecute in sala de operație, zile intregi în care cei implicați au lipsit de lângă familiile lor pentru a fi alături de micii pacienții, iar rezultatul le umple sufletele de bucurie tuturor.

Dr. Sidonia Susanu a avut amabilitatea să ne ofere un interviu despre experiențele trăite, despre ceea ce simte când aude acel MULȚUMESC spus simplu, dar din toată inima, de către părinții copiilor pe care i-a salvat dar și ce o determină să meargă mai departe în situații în care majoritatea ar da înapoi.

Au fost multe situații dramatice de-a lungul timpului, însă echipa pe care o coordonați a reușit imposibilul în multe dintre acestea. Care este “secretul”, cum reușiți sa vă mobilizați cu toții?

Da, din păcate în cadrul unui spital regional se internează în urgență un număr mare de pacienți cu patologii severe: politraumatisme, arsuri grave, sindroame plurimalformative, tumori, etc. Împreună cu colegii din cadrul secției de chirurgie plastică încercăm să răspundem pacienților care se adresează în urgență secției noastre într-un timp cât mai scurt posibil. Deoarece urgențele majore, care pun în pericol viața pacientului necesită în general proceduri chirurgicale complexe și laborioase, protocolul clinicii noastre prevede implicarea tuturor medicilor secției, nu doar a medicului de gardă, în rezolvarea chirurgicală în urgență a acestor pacienți. Acest lucru impune un efort și o disponibilitate crescută din partea membrilor echipei chirurgicale, dar este o atitudine asumată de fiecare dintre noi.

Au fost cazuri grave, în care nimeni nu ar fi dat nici o șansă, spre exemplu fetița de la Bacău cu piciorul secționat aproape în totalitate, dar totuși echipa coordonată de către dumneavostră a încercat și a reușit, iar acum ea se poate bucura de o viață normală. Cum resimțiți aceste reușite?

În cazul oricărui pacient, dar mai ales în cazul pacientului pediatric, trebuie valorificată orice resursă existența, cu scopul reconstrucției/restabilirii anatomiei/funcției normale a unui anumt segment de membru compromis (amputat, smuls, strivit, etc). Sigur, există anumite indicații clare de reconstrucție, care se aplică în cazul adultului, dar acestea nu sunt aplicabile în cazul copilului. Din aceste considerente în chirurgia reconstructivă a copilului amputația nu este o conduită acceptată, decât într-o foarte, foarte mică măsură. Evident, reușita fiecărei intervenții de replantare a unui segment amputat, fie falangă, deget, mâna, picior, antebraț, gamba, braț, coapsă, reprezintă pentru toți cei implicați în tratamentul chirurgical și postchirurgical un motiv de fericire și împlinire profesională și personală.

Unitatea de arși din cadrul Spitalului “Sf. Maria” este una de top, cu o echipă unită, cu dotări dar mai ales, cu multă implicare din partea cadrelor medicale iar dumneavoastră ați lăsat totul deoparte, poate chiar și în plan personal, pentru copiii care ajung aici. Ce v-a determinat să rămâneți aici, în condițiile în care ați fi putut lucra oriunde în lume, căci ați fi fost primită cu brațele deschise?

Principalul motiv pentru care am decis să practic medicină în România a fost dorința soțului meu de a încerca să înființăm acasă servicii medicale la fel de performante ca cele în care am lucrat în Japonia și Germania. Este un obiectiv greu de atins, dar sunt sigură ca într-o bună zi voi reuși.

Deja pot spune că un mare pas s-a realizat, dar evident, mai sunt multe etape de parcurs, atât în ceea ce privește spațiile medicale, dotare și resursă umană.

Petreceți sute de ore în sală. Când simțiți că nu mai puteți, ce vă întărește pentru a merge mai departe?

Timpul petrecut în sala de operații reprezintă timpul cel mai frumos din viața profesională a oricărui chirurg. Este scopul întregii noastre activități profesionale, care ne definește că profesioniști și de multe ori că oameni. Nu există oboseală în aceste momente, nu există regrete sau dorința de a fi altundeva. Pentru toți cei din sala de operație: chirurgi, anesteziști, asistenți medicali, infirmieri, timpul se comprimă inexplicabil, până constatăm cu mirare, la sfârșitul unei intervenții laborioase, că s-a făcut o nouă zi.

Bucuria reușitei șterge oboseala din sufletele fiecăruia dintre noi, chiar dacă, uneori, paloarea de pe chipurile colegilor mei trădează o muncă de multe ori titanică. Este o implicare unanimă, mutuală, necondiționată, a tuturor colegilor mei, pentru un singur scop: salvarea vieții unui om. Acest scop nu are preț și nu lasă loc de ezitări.

Doresc să mulțumesc echipei de chirurgie plastică:

Dr. Bogdan Caba

Dr. Daniela Botez

Dr. Iannis Gardikiotis

Dr. Mara Popescu

Echipei de Medici Anesteziști care au fost mereu alături de noi:

Dr. Cornel Paiu, șef Secție ATI

Dr. Vali Olaru

Dr. Valentin Munteanu

Dr. Anca Savu

Dr. Veaceslav Cuciuc

Dr. Oana Trifan

Dr. Tudor Ciobanu

Dr. Lavinia Ionescu

Dr. Denisa Purice

Dr. Iulian Croitoru

Dr. Viorica Ciobanu

Dr. Iuliana Erhan

Echipei de asistente și infirmiere și întregului personal din cadrul Secției de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, a Secției ATI și a blocului operator.