Istoria Crăciunului datează de peste 4000 de ani. Multe dintre tradițiile noastre de Crăciun au fost sărbătorite cu secole înainte de nașterea copilului Hristos. Cele 12 zile de Crăciun, focurile strălucitoare, bușteanul de Crăciun, dăruirea de cadouri, carnavalurile (paradele), colindătorii care cântă în timp ce merg din casă în casă, festinele de sărbători și procesiunile bisericești, toate pot fi urmărite până la primii mesopotamieni.

Multe dintre aceste tradiții au început cu sărbătorirea Anului Nou din Mesopotamia. Mesopotamienii credeau în mulți zei și, ca zeu principal, Marduk. În fiecare an, la sosirea iernii, se credea că Marduk se va lupta cu monștrii haosului. Pentru a-l ajuta pe Marduk în lupta sa, mesopotamienii au organizat un festival de Anul Nou. Acesta a fost Zagmuk, festivalul de Anul Nou care dura 12 zile.

Semnificația Crăciunului la creștini

Crăciunul este ziua în care Sfânta Biserică Ortodoxă sărbătorește nașterea în trup a Fiului lui Dumnezeu de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în peștera din Betleem în timpul cezarului Augustus. Istoria noastră bisericească începe din acel moment. Arătarea lui Dumnezeu în trup, această naștere a lui Dumnezeu ca om, este un eveniment de o importanță covârșitoare pentru că (în afară de Buna Vestire) marchează începutul lucrării mântuitoare și totodată evenimentele care l-au dus pe om la răscumpărarea din păcat și posibilitatea de a învia și de a se îndumnezei după har. Firește, dacă taina întrupării nu s-ar fi petrecut nu ar fi existat nici Pătimirile mântuitoare urmate mai apoi de Înviere, prin care întreaga natură umană a fost înviată din moarte și din căderea păcatului.

Dar de ce este un praznic și de ce este sărbătorit? Biserica Ortodoxă a lui Hristos, care este trupul lui Dumnezeu întrupat, nu face nicio diferență majoră între o sărbătoare bisericească și un eveniment sărbătorit prin sfintele slujbe. Pentru că un eveniment mântuitor și providențial, care potrivit iconomiei divine a mântuirii lumii s-a petrecut la un moment dat, s-a consumat într-un așa fel încât mai apoi să rămână veșnic. Cu alte cuvinte,

Crăciunul este ziua în care Sfânta Biserică Ortodoxă sărbătorește nașterea în trup a Fiului lui Dumnezeu de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în peștera din Betleem în timpul cezarului Augustus. Istoria noastră bisericească începe din acel moment. Arătarea lui Dumnezeu în trup, această naștere a lui Dumnezeu ca om, este un eveniment de o importanță covârșitoare pentru că (în afară de Buna Vestire) marchează începutul lucrării mântuitoare și totodată evenimentele care l-au dus pe om la răscumpărarea din păcat și posibilitatea de a învia și de a se îndumnezei după har. Firește, dacă taina întrupării nu s-ar fi petrecut nu ar fi existat nici Pătimirile mântuitoare urmate mai apoi de Înviere, prin care întreaga natură umană a fost înviată din moarte și din căderea păcatului.Dar de ce este un praznic și de ce este sărbătorit? Biserica Ortodoxă a lui Hristos, care este trupul lui Dumnezeu întrupat, nu face nicio diferență majoră între o sărbătoare bisericească și un eveniment sărbătorit prin sfintele slujbe. Pentru că un eveniment mântuitor și providențial, care potrivit iconomiei divine a mântuirii lumii s-a petrecut la un moment dat, s-a consumat într-un așa fel încât mai apoi să rămână veșnic. Cu alte cuvinte, a devenit liturgic, adică mântuitor și parte a istoriei Bisericii pe pământ până la a doua Venire și mai apoi în veșnicie. Această mântuire liturgică a omului transferă și extinde evenimentele divine în viețile noastre pe acest pământ, reprezentând cu adevărat viața Bisericii iar calendarul bisericesc la rândul său, liturghia noastră. Liturghia Dumnezeului cel Viu este cea care ne pune în mișcare și ne mântuiește.Toate evenimentele din Evanghelii și din Noul Testament sunt evenimente ale mântuirii și sunt rezumate în scrierile sfinților evangheliști, care la rândul lor reprezintă vestea cea bună a întrupării lui Dumnezeu, a întrupării lui Hristos. Dumnezeu s-a arătat în trup, Dumnezeu Cuvântul a primit un trup și s-a făcut om. Tocmai acest eveniment divino-uman îl sărbătorim la Crăciun. Acesta reprezintă nașterea în trup a lui Iisus ca om și de aceea sărbătoarea noastră creștin-ortodoxă a Crăciunului este un eveniment. Pentru că fiecare praznic bisericesc, dar în special Crăciunul, este pentru noi împărtășire euharistică, liturgică și comuniune între oameni și care în același timp, ne așează în evenimentul tainic dar real al întrupării Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi și pentru a noastră mântuire.

Tradiții de Crăciun

Chiar daca pe 25 decembrie este sarbatorita nasterea lui Iisus Hristos, multe dintre obiceiurile legate de aceasta data sunt pagane. Traditiile incep chiar cu 40 de zile inaintea Craciunului si implica mai multe obiceiuri si credinte, de la masa traditionala de sarbatori pana la vestimentatie, dar si lucruri specifice, cum ar fi darurile de Craciun sau impodobitul bradului.

Iata care sunt aceste obiceiuri si ce simbolizeaza, dar descopera si cateva traditii din zone diferite ale Romaniei, precum si cele mai importante superstitii pe care oamenii le respectau pentru a alunga spiritele rele si a avea noroc in noul an.

Postul Craciunului

Pentru ca majoritatea romanilor apartin cultului ortodox, inainte de venirea Craciunului, acestia tin post cu o durata de 40 de zile. Acesta aminteste atat de postul patriarhilor din Vechiul Testament, cat si de asteptarea lui Moise pe muntele Sinai, inainte ca acesta sa primeasca tabletele cu Decalogul.

In perioada postului, credinciosii nu au voie sa consume carne, branza si oua. In schimb, exista diferite zile in care se da dezlegare, stabilite de biserica. Astfel, daca in zilele de luni, miercuri si vineri este o sarbatoare cu cruce neagra in calendarul ortodox, credinciosii pot bea un pahar de vin, iar daca este o sarbatoare cu cruce rosie, acestia pot consuma si peste.

Ziua de Ignat

Pe 20 decembrie este praznuit Sfantul Ignat, un martir crestin care, in jurul anului 110 d.Hr., a fost aruncat in arena si sfasiat de lei deoarece nu a vrut sa renunte la credinta in Hristos.

In aceasta zi, crestinii ortodocsi se reunesc in familie pentru taierea rituala a porcului. Acesta are loc dimineata, cand animalul este stropit cu apa sfintita si asezat cu capul spre rasarit. Pe frunte sau pe ceafa se cresteaza o cruce cu cutitul peste care se presara sare.

Sarbatoarea Sfantului Ignat imbina cateva obiceiuri pagane cu hramul unui sfant crestin. Popoarele antice – egiptenii, grecii si romanii, printre altii – jertfeau animale in perioadele de trecere la un alt an sau anotimp, iar porcul este un simbol vechi al norocului, belsugului si fertilitatii.

Colindele de Craciun

In Ajunul Craciunului, grupuri de colindatori merg la casele oamenilor sa vesteasca venirea lui Hristos prin colinde. In functie de zona, colindatorii sunt imbracati in port popular, cu broderie specifica locului. Persoanele care sunt colindate ofera nuci, covrigi, mere si, mai ales in zonele urbane, bani.

Un alt obicei de colindat este mersul cu Steaua. Acesta are loc in prima zi de Craciun si evoca momentul din Biblie in care magii au urmat steaua pentru a ajunge la staulul in care s-a nascut Hristos.

Bradul de Craciun

Bradul de Craciun se orneaza in Ajunul Craciunului si simbolizeaza viata infinita, deoarece este un copac vesnic verde. Acesta are mereu in varf o stea care aminteste de cea care i-a calauzit pe magi spre Hristos.

Daca la inceput era impodobit cu hartie colorata si biscuiti, acum decoratiunile pot fi beteala, globuri, dulciuri si instalatii luminoase. Se crede ca traditia impodobirii bradului a pornit de la popoarele germanice.

Mancarea de Craciun

Dupa un post lung, urmeaza o masa imbelsugata, iar ingredientul principal este porcul sacrificat cu cateva zile inainte de Craciun. Stii cu siguranta care sunt felurile de mancare principale: sarmalele, piftia, toba, chisca si caltabosii. Nu lipseste nici traditionalul desert, cozonacul.

Ce nu stiai, poate, este ca unele zone din tara au mancaruri specifice de sarbatori. Spre exemplu, in Dobrogea se prepara saramura de crap, peste la protap sau stiuca umpluta. In zone cu populatie preponderent aromana se prepara cherdele, placinte cu branza si verdeata.

Un alt fel de mancare specific este torosul de Craciun, care se prepara in zona Bihorului. Acesta este usor de preparat la ceaun si contine carne proaspata de porc si varza calita in mai multe straturi, stropite cu vin alb.

In zilele noastre au inceput sa fie reinventate preparatele traditionale. Spre exemplu, obisnuitele sarmalute pot fi facute si in stilul raw-vegan: foile de varza murata sunt umplute cu nuci, seminte de floarea-soarelui, morcov, ceapa, hrisca si sos de rosii.

Darurile de Craciun

Copiii de astazi stiu ca vor primi cadouri de la Mos Craciun. In trecut insa, obiceiul amintea mai mult de traditia crestina. Astfel, in familie se ofereau cadouri similare celor care au fost aduse de magi lui Hristos: aur, smirna si tamaie.

Azi, impartirea cadourilor este un obicei mult mai raspandit, oamenii nu isi mai ofera daruri doar in familie, ci si intre prieteni si chiar la munca. Darurile sunt foarte diverse, pot fi utile (un blender sau un aparat de cafea) sau decorative (un tablou sau un set de perne brodate). Important este ca aceste cadouri sa fie cumparate din placere, cu intentia de a-i face fericiti pe cei care le primesc.

Surse:Doxologia/Limarom