In România zilelor noastre, o tânară de 23 de ani este bunica deja, iar o fetiță de numai 10 ani, este insarcinată in luna a cincea. Educația sexuală pentru majoritatea copiilor din România este la pământ și nu o spunem noi, ci statisticile care, din păcate, nu ne onorează.

In țara in care o mare parte a populației incă mai crede că este o rusine să discute cu copilul despre sexualitate, despre igiena corporală si intimă, nu ar trebui să mai fie o surpriză pentru nimeni situațiile in care fetițe de varste tot mai fragede ramân insarcinate. De multe ori, nici nu ințeleg ce se intâmplă cu corpul lor iar familia, profesorii realizează cand sunt deja cu sarcina inaintată si ajung la spital doar pentru a naște, o sarcină reprezentând un real pericol atat pentru sănătatea lor – corpul nefiind dezvoltat incă corespunzator, cât și pentru făt.

Educația sexuală de care elevii români ar avea nevoie presupune ca acestia să fie informați asupra schimbărilor ce au loc odată cu creșterea, igiena personală, schimbări hormonale, și mai ales, au nevoie să cunoască riscurile la care se expun facând sex neprotejat-pentru ca in cele din urmă tot o vor face, ce sunt bolile cu transmitere sexuală precum și metodele de contracepție. Nu este deajuns ca părinții să le spună că “este rușine si păcat”, nu este deajuns nici să le interzică, să fie un subiect despre care nu se discută, pentru că indiferent cat de stricți ar fi părinții, curiozitatea tot ii va impinge mai departe.

Atunci, nu ne ramâne decât sa ne intrebăm, este sau nu nevoie de educație sexuală in școli?

Intrebarea aceasta vine natural, atât timp cât in familiile din care provin tinerele devenite mame cu mult, mult prea devreme, a devenit o obișnuință si “un normal” ca un copil sa aibă un copil și unde, este clar, educația lipseste din multe puncte de vedere și mai ales, atât timp cât parintele fie nu este conștient ori chiar nu stie cum să explice copilului la ce riscuri se supune incepându-si viata sexuală mult prea devreme si chiar de multe ori, fetițe aflate la varsta pubertății, suferă adevărate traume la apariția primei menstruații pentru că nu au habar, nu le-a informat nimeni cu privire la ce trebuie să se aștepte.

Cine se face vinovat de lipsa de educație sexuală corespunzătoare la tinerii noștri?

Este ușor de arătat cu degetul către unul sau altul, insă pentru aceste situații nu există un singur vinovat. Vina se imparte intre o societate nepăsătoare, familii dezbinată, prost informate ori chiar dezinteresate, asistenți sociali care iși fac treaba doar pe hartie, profesori care nu se implică cu adevarat in procesul de educație și un stat preocupat de orice altceva decât de educarea tinerilor pentru a nu se ajunge la asemenea situații precum cele de mai sus.

Organizația Salvați Copiii a transmis ca 23% dintre mamele sub 18 ani din Uniunea Europeană trăiesc în România, ne situăm primul loc la acest capitol și mai grav, mai putin de 2% dintre mamele minore au interacţionat cu serviciile publice de asistenţă socială.