Varicela este o boală acută, benignă, foarte contagioasă, specific umană, afectează în mod egal persoanele de ambele sexe și toate rasele. Varicela este determinată de virusul varicelo-zosterian, omul fiind singurul rezervor cunoscut pentru acest virus. În populația generală virusul este endemic, totuși, devine epidemic în rândul persoanelor sensibile în timpul vârfurilor sezoniere, mai precis la sfârșitul iernii și la începutul primăverii în zona temperată. Copiii cu vârste între 5 și 9 ani sunt cel mai frecvent afectați și reprezintă 50% din toate cazurile. Majoritatea celorlalte cazuri se înregistrează la copii cu vârste cuprinse între 1 și 4 ani și între 10 și 14 ani.
Vaccinarea anti virus varicelo-zosterian pe parcursul celui de-al doilea an de viață a schimbat dramatic epidemiologia infecției, conducând la scăderea semnificativă a incidenței anuale a varicelei.
Perioada de incubație pentru varicelă variază între 10 și 21 de zile, dar în general este de 14-17 zile. Pacienții sunt contagioși începând cu aproximativ 48 de ore înainte de debutul erupției veziculoase, în timpul perioadei de formare a veziculelor (care în general durează 4-5 zile) și până când toate veziculele se transformă în cruste.
Manifestări clinice: perioadă eruptivă are o durată de 10-15 zile și începe odată cu apariția primului val de erupție cutanată. Erupția variceloasa este generalizată, atât la nivel cutanat (inclusiv pe scalp, palme, plante), cât și la nivelul mucoaselor (bucală, esofagiană, genitală). Leziunile cutanate din varicelă au o evoluție ciclică, parcurgând următoarele etape: măculă- papulă- veziculă- pseudopustula- crusta. Elementul eruptiv caracteristic varicelei este reprezentat de veziculă cu lichid clar (comparat cu o “picătură de rouă”), înconjurată de un mic halou hiperemic.
Erupția are caracter polimorf, ceea ce înseamnă că la un moment dat pe piele există elemente eruptive aflate în diferite faze evolutive (macule, papule, vezicule, false pustule, cruste), acest lucru datorându-se valurilor eruptive succesive, fiecare val nou aducând leziuni noi peste cele deja existente. Erupția este intens pruriginoasă, fapt care antrenează gratajul și crește astfel riscul de suprainfectare bacteriană a leziunilor cutanate de varicelă.
Erupția are caracter centripet, fiind mai bogat reprezentată de față, gât și trunchi, mai săracă pe membre. Fiecare val eruptiv este precedat de un croșet febril. Alte semne generale: micropoliadenopatii, febră, frison, odinofagie, stare generală influențată.
Varicelă – mituri și realități
a. O dată sau de două ori?
Majoritatea oamenilor (90%) câștiga imunitate de la varicelă după ce au contractat boala. Restul celor 10% suferă de varicelă de mai multe ori din cauza stării imunitare slăbite.
b. Scăldat, da sau nu?
Este perfect sigur să faci baie când ai varicelă. Dar cu prudență. Trebuie evitate metodele de curățarea abrazivă a veziculelor, acestea se pot rupe, lăsând în urmă cicatrici sau se pot suprainfecta cu bacterii.
c. Fără restricții privind alimentele
Nu există o restricție specifică cu privire la hrană unui pacient cu varicelă. Însă este recomandat că pacienții să consume multă apă, fructe și alimente care întăresc sistemul imunitar.
d. Vaccin/fără vaccin?
Aproape toți (mai mult de 99%) copiii dezvoltă imunitate la boală după două doze de vaccin. În ceea ce privește imunitatea pentru copiii mai mari și adulți, o medie de 78% dezvoltă imunitate după o doză și 99% dezvoltă imunitate după cele două doze recomandate. Deși unii copii vaccinați vor face totuși varicelă, în general vor avea o formă mult mai ușoară a bolii, cu mai puține vezicule, febră mai scăzută și o recuperare rapidă în comparație cu persoană nevaccinată.
e. Expunere la soare?
Este înțelept să evitați soarele în timpul unei infecții cu varicelă și, de asemenea, la scurt timp după, deoarece pielea este mai susceptibilă de a fi arsă. Și expunerea la soare poate crește riscul de apariție a cicatricilor. Căldura și transpirația (de multe ori cauzate de expunerea prelungită la soare) vor face că varicela să determine prurit intens.
f. În timpul sarcinii
Varicela poate fi complicată la femeile însărcinate. Dar aceste efecte variază. Depinde de vârstă gestaționala (perioada de timp petrecută în uter între concepție și naștere) a sarcinii când apare infecția. Varicela congenitală poate duce la avort, la naștere prematură.
g. Efecte psihologice
Unele efecte psihologice pot apărea din cauza encefalitei, inflamarea țesutului cerebral cauzată de infecții virale. Este o afecțiune neobișnuită. După vindecarea varicelei unii pacienți suferă de anxietate și depresie, fiindu-le afectată calitatea vieții.
2. Diferența între varicelă și rujeolă, oreion, rubeolă (ROR)
Rujeola (pojarul) este o boală infecțioasă, foarte contagioasă, apărută la persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare, produsă de virusul rujeolic. Sursa de infecție este strict umană, fiind reprezentată de omul bolnav de rujeolă cu forme tipice sau atipice, iar cazurile asimptomatice sunt rare. Calea de transmitere este respiratorie, prin picături Flugge, salivă, dar și prin contact direct sau cu obiecte contaminate. Foarte rar transmiterea se face transplacentar. Contagiozitatea este foarte ridicată, astfel încât 95% dintre peroanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare vor dezvlta boală dacă vin în contact cu un caz de rujeolă. Receptivitatea este generală. Imunitatea dobândită după boală este solidă și de durabilă, pentru toată viața în timp ce imunitatea obținută prin vaccinare este epuizbila în timp, motiv pentru care se recomandă un rapel de vaccin antirujeolic în jurul vârstei de 6 ani.
Tabloul clinic:
1. Perioada de incubație are durată relativ fixă de 10 zile.
2. Perioada pre-eruptivă durează 3-4 zile și este caracterizată clinic prin manifestări nespecifice: febră, frison, cefalee, curbatură. În această perioadă sunt descrise și următoarele manifestări clinice:
a) triplu catar: catar respirator cu afectarea mucoasei întregului tract respirator, catâr conjunctival manifestat printr-o conjunctivita bilaterală și catâr digestiv manifestat prin greață, vărsături și diaree; b) angină eritematoasă cu aspect tipic de angină virală, picheteu hemoragic (leziuni hemoragice de mici dimensiuni) localizate pe mucoasa palatină, semnul Koplick- semn patognomonic pentru rujeolă și constă în apariția de mici leziuni albicioase localizate pe mocoasa jugală în dreptul premolarilor;
c) manifestări neurologice: iritabilitate, cefalee, fenomene de tip encefalitic
3. Perioadă eruptivă: erupția este eritematoasă, nepruriginoasa, cu aspect maculo-papulos, catifelată la pipăit, apare în prima zi la nivelul feței și gâtului, în a doua zi se extinde la nivelul trunchiului și rădăcinii membrelor, iar în a treia zi afectează restul membrelor. Altfel spus, erupția (exantemul) din rujeolă “curge de sus în jos” și se generalizează pe parcursul a 3 zile, are tendința la confluare iar după 5 zile începe să pălească.
Rubeola (pojărelul) este o boală infecțioasă apărută la persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare, produsă de virusul rubeolic. Sursă de infecție este stric umană, fiind reprezentată de omul bolnav cu formă clinice aparențe sau inaparente de boală, dar și nou-născutul cu rubeolă congenitală care excretă virusul rubeolic prin urină și prin secreții respiratorii timp de 6-12 luni (până la deces). Nu există purtători sănătoși de virus rubeolic.
Calea de transmitere este respiratorie, prin picături Flugge, salivă. Când gravidă face rubeolă în timpul sarcinii, infecția se poate transmite vertical de la mamă la făt, pe cale transplacentara. Contagiozitatea rubeolei este mai mică decât a rujeolei, însă este greu de apreciat corect din cauza ratei mari de infecții inaparente sau cu simptomatologie nespecifică, estimată la 30-50%. Receptivitatea este generală. Imunitatea dobândită prin boală este solidă și de lungă durată, fiind posibile reinfecții infraclinice, însă fără viremie și fără risc teratogen.
Tabloul clinic:
1) Incubația este variabilă, având o durată cuprinsă între 14-21 zile.
2) Perioada pre-eruptivă este de scurtă durată și constă în manifestări clinice nesecifice: febră, rinoree, astenie fizică, stare generală influențată, poliadenopatie generalizată, bilaterală, simetrică, fiind însă mai evidență la nivel occipital, retro și submastoidian, precum și laterocervical. Adenopatiile apar cu o săptămână anterior erupției și pot persista câteva săptămâni după boală, fiind astfel primul semn care apare și ultimul semn care dispare în rubeolă, putându-se spune “erupție cu adenopatie rubeolă trebuie să fie”.
3) Perioadă eruptivă: erupția (exantemul) este micromaculopapuloasa, fără tendința la confluare, nepruriginoasa, catifelată, mai puțin eritematoasă decât rujeolă, fiind roz “ca floarea de piersic”, este fugacee, putând trece neobservată în cursul nopții, alteori persista 2-3 zile. Apare mai întâi la nivelul feței și trunchiului și se generalizează rapid, în maxim 24 de ore.
Oreionul (parotidită epidemică) este o boală infecțioasă, contagioasă, produsă de virusul urlian, căra apare la persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare. Sursă de infecție este exclusiv umană, fiind reprezentată de bolnavul de oreion, cu formă simptomatică sau asimptomatică de boală. Nu există purtători sănătoși de virus urlian. Calea de transmitere este respiratorie, prin picături Flugge, salivă, dar și prin contact direct sau cu obiecte contaminate. Contagiozitatea este mai mică decât în rujeolă și varicelă, indicele de contagiozitate fiind de aproximativ 40%. Receptivitatea este generală.
Tablou clinic:
1) Incubația este variabilă fiind cuprinsă între 2 și 4 săptămâni.
2) Debutul etse brusc, cu febră, frisoane, cefalee, curbatură și odinofagie.
3) Perioada de stare este polimorfă, fiind caracterizată prin numeroase manifestări clinice, constanța fiind afectarea parotidiană (parotidită), care uneori este însoțită de afectarea celorlalte glande salivare (glandele submandibulare și glandele sublinguale).
Afectarea parotidiană este caracterizată prin trismus și tumefacție parotidiană, inițial unilateralăulterior bilaterală, de obicei asimetrică, cu deformarea capului “în pară”, cu umplerea șanțului retromandibularsi îmbrăcarea unghiului mandibulei, care nu mai poate fi identificat la palpare. Tumefacția parotidiană din oreion este elastică, ușor sensibilă la palpare, acoperită de tegumente normal colorate, fără elemente inflamatorii locale. Celelalte manifestări clinice pot să lipsească și apar de obicei la distanță de afectarea parotidiană ca și manifestări secundare: afectare testiculară (orhită), afectare pancreatică (pancreatită), afectare SNC (meningită urliană, encefalita urliană).
3. Alimentația în timpul varicelei
În timpul erupției se va da copilului un regim alimentar lejer, pe bază de lactate, legume și fructe, cu evitarea alimentelor grase, a prăjelilor și a celor de tip fast-food. Meniul poate cuprinde: griș cu lapte, iaurt, brânză de vaci, supă de zarzavat cu făinoase, budinci de fructe, suc de fructe, prăjituri ușoare de casă. Regimul hidric este foarte important mai ales în perioada febrilă, pentru a fi evitată deshidratarea. După uscarea veziculelor se trece la un regim normal.
4. Vaccinarea ROR are legătură cu autismul?
Ecourile unui potențial rol între vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) și apariția autismului la copii persista de ceva timp. Astfel că, a apărut neîncrederea în vaccinuri, care se numără printre cele mai mari zece amenințări mondiale pentru sănătate, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Aceste îngrijorări au apărut încă din 1998, în urmă publicării unui studiu care sugera că vaccinul sau chiar infecția cu virusul rujeolic în sine, ar putea provoca autism. Studiul, efectuat pe un lot de 12 copii, dintre care 8 au asociat semne și simptome incriminate a se datora administrării vaccinului ROR, s-a dovedit a fi fals, medicul și-a pierdut licența iar lucrarea a fost ulterior retrasă din arhivă jurnalului medical unde fusese publicată. Cu toate acestea, a fost suficient lansarea unei ipoteze pentru a da naștere multiplelor întrebări și îngrijorări în rândul părinților, fapt ce a dus la creșterea neîncrederii în vaccinuri. Reacții adverse la administrarea vaccinurilor pot exista, dar se rezumă la febră ușoară sau o ușoară erupție cutanată.
O altă ipoteza a fost cea legată de dezvoltarea tulburărilor în sfera neurologică secundar efectelor neurotoxice ale mercurului. Nu este însă cazul vaccinului ROR. Numeroase studii ulterioare nu au putut demonstra vreo legătură între vaccinarea ROR și apariția autismului. Dar, chiar și cu dovezile concludente ca vaccinurile sunt sigure și eficiente, unii părinți încă decid să nu-și vaccineze copiii sau să amâne vaccinările. Așa se face, că una dintre bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, să determine izbucniri epidemiologice în comunități cu condiții socioeconomice scăzute, la copii nevaccinați.
5. Herpes Zoster (Zona) la adult
Herpes zoster constă în apariția unei erupții veziculoase localizate la unul sau mai multe dermatoame, unilateral, ca urmare a reactivării în condiții de imunosupresie a virusului varicelo-zosterian în ganglionii nervoși senzitivi spinali sau omologi ai nervilor cranieni.
Complicații:
• Algia cronică postzosteriana este cea mai frecvență complicație a herpesului zoster, care afectează grav calitatea vieții pacientului. Ea este definită că durerea zosteriană care persista mai mult de 3 luni de la debutul erupției.
Intensitatea și durată algiei cronice postzosteriene depinde de doi factori:
– vârsta pacientului: cu cât vârstă este mai înaintată cu atât algia postzosteriana este mai intensă și mai prelungită în timp
– precocitatea inițierii terapiei antivirale: cu cât terapia este inițiată mai precoce, cu atât algia postzosteriana va avea intensitate și durată mai reduse.
Factorii de risc pentru algia cronică postzosteriana sunt vârstă avansată, erupție zosteriană extinsă și severă, durere acută zosteriană foarte intensă la debut, localizare oftalmică, diabet zaharat și infecția HIV.
• Complicații oculare în herpes zoster oftalmic: keratită, uveită, afectarea ireversibilă a vederii, necroză acută retiniană;
• Complicații neurologice: encefalite, mielite, radiculite, paralizii de nervi oculomotori;
• Vasculite cerebrale care evoluează către accidente vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, cu hemipareze sau hemiplegii;
• Afectări viscerale în herpes zoster varicelizat: hepatite, meningoencefalite, pneumonii, etc;
• Suprainfecții bacteriene cutanate cu stafilococ sau streptococ.
Dr. Florin Roşu, manager al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase “Sf. Parascheva” din Iaşi