Dr. Florin Roșu: „Infecţia piciorului diabetic-o complicaţie costisitoare a diabetului, cu impact asupra calităţii vieţii” (Editorial)

Cum recunoaștem piciorul diabetic?

Diabetul zaharat este o patologie complexă, care afectează diferite organe și sisteme, pacienții fiind mai predispuși la a dezvolta complicații, îndeosebi în cazul necomplianței la tratament și al neglijării acestei patologii.

Sindromul piciorului diabetic reprezintă o complicatie predominantă și una dintre cele mai grave din punct de vedere al perturbărilor pe care le generează şi al impactului asupra calităţii vieţii.

Cauza piciorului diabetic

Nivelul ridicat de glucoză din sânge pe termen lung poate provoca leziuni de ordin vascular şi neurologic. Cea mai frecventă componentă a piciorului diabetic este ulcerația. Iar atunci când provocă leziuni ale nervilor, apare neuropatia diabetică. Aceasta poate apărea pe tot corpul, dar cel mai adesea este întâlnită la nivelul picioarelor.

Ulcerul piciorului diabetic reprezintă o complicație gravă a diabetului zaharat care are ca rezultat o morbiditate și o mortalitate semnificativă. Poate apărea în urma unei zgârieturi minore, tăieturi sau răni, iar nivelurile anormale de glucoză din sânge pot pertuba fluxul sanguin de la acel nivel. Ca rezultat se îngreunează vindecarea unei răni și posibila apariție a unei infecții. Uneori, o infecție gravă nu se vindecă niciodată. Infecția poate duce la gangrenă.

Infecția piciorului diabetic

Dacă nu este tratat rapid, un ulcer al piciorului diabetic sau o veziculă se poate infecta. Uneori, un chirurg trebuie să ampute (înlătură) un deget de la picior, un picior sau o parte a piciorului pentru a preveni răspândirea infecției.

Infecţiile piciorului diabetic includ ţesutul cu­ta­nat, ţesuturile moi şi structurile osoase. Reprezintă cele mai co­mu­ne probleme pe care le întâmpină pacientul diabetic și totodată o complicaţie costisitoare a ulcerelor cu­ta­nate sau a traumatismelor la aceşti pacienţi.

Circulaţia microvasculară compromisă, neuropatia pe­ri­ferică, traumatismele locale şi imunitatea afectată a organismului reprezintă principalii factori de risc. Formele clinice cele mai frecvente ale IPD sunt: in­fec­ţiile pielii şi ale ţesuturilor moi, celulita, osteomielita acu­tă şi cronică.

Ulcerele piciorului diabetic sunt adesea infectate, multe dintre acestea fiind cu bacterii rezistente la antibiotice. Agenţii etiologici cel mai frecvent izolaţi sunt cocii Gram-pozitivi, însă bacilii Gram-negativi sunt izolaţi cel mai des în infecţii severe, iar germenii ana­erobi se evidenţiază în special în infecţiile cu o etio­lo­gie mixtă.

În ultima perioadă au fost raportate prezența bacteriilor multirezistente, cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA).

Tratament

Managementul ulcerelor piciorului diabetic infectate trebuie rea­li­zat de o echipă bine coordonată, multidisciplinară, în care me­dicul de fa­milie are un rol important în educaţia me­di­ca­lă şi su­pra­ve­ghe­rea atentă a pacientului diabetic pen­tru prevenirea com­plicaţiilor şi buna evoluţie a acestei boli.

Tratamentul IPD (infecţiile piciorului diabetc) constă, în principal, în anti­bio­te­rapie (iniţial empirică, apoi bazată pe identificarea agen­tului etiologic şi a susceptibilităţii acestuia la antibiotice), tratament chirurgical local şi asigurarea unei vascularizaţii optime la nivelul piciorului. Terapia cu antibiotice ar trebui să fie direcționat către cocii aerobi Gram-pozitivi în infecții ușoare până la moderate. Infecțiile severe trebuie tratate cu antibiotice empirice cu spectru larg în așteptarea culturilor.

Dr. Florin Roşu, manager al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase “Sf. Parascheva” din Iaşi