Gina Corban are 47 de ani și și-a dedicat întreaga viață pentru a-i îngriji pe cei bolnavi. De aproximativ 30 de ani este asistentă medicală. Femeia a fost salvată de medicii neurochirurgi după ce a descoperit că are o tumoră de mai bine de 5 cm. “Nu cred că sunt cuvinte, iar recunoștința este enormă și nu știu cum aș putea să răsplătesc. Totul a debutat într-o săptămână în care am fost un pic mai solicitată, atât gărzi și mai multe ture succesive. Noaptea nu mă puteam odihni. În timpul nopții apăreau niște dureri crunte de cap. Inițial le-am pus pe fondul oboseli. După ultimul episod de dureri, dimineața m-am trezit cu amețeli, greață, vărsături. A fost ca un șoc inițial. Nu m-am gândit că s-ar putea întâmpla chiar mie acest lucru. Domnul doctor ne-a prezentat exact cazul și ne-a pus că singura posibilitate de tratament este intervenția chirurgicală. De fapt din câte mi-a spus domnul doctor erau două tumori, erau două formațiuni. Slavă Domnului că a fostul totul cu bine și s-a terminat cu bine. Sunt sigură ca odată ce operația a decurs bine și a fost îndepărtată tumora, cred și în următorii pași. Dumnezeu face minuni, mi-am pus toată încrederea în El. Iar medicii sunt mâna lui Dumnezeu. Prin Dumnezeu și prin mâna medicilor s-a putut realiza această minune. Inițial când am aflat vestea și mi s-a spus că e nevoie de intervenție am încercat și noi și am luat legătura cu tot felul de prieteni, am expus problemele și mulți ne-au sfătuit să mergem fie în București sau în afara țării. Am zis că nu, am zis că aici e locul meu, aici trebuie să rămân. Nu cred că sunt cuvinte, iar recunoștința este enormă și nu știu cum aș putea să răsplătesc. Am făcut practică la Spitalul de Neurochirurgie, eram în timpul liceului la Spitalul de Neurochirurgie. Era un spital foarte modest. Cred că nu sunt grade de comparație față de ce a fost. În momentul în care am fost urcată pe salon, deja mi-am schimbat cu totul opinia asupra spitalului. Curățenia m-a atras și cum este totul organizat. Chiar uneori mă gândeam, parcă aș fi la privat. Adică condițiile erau de privat”, a declarat pacienta.

“Pacienta în vârstă de 47 de ani s-a adresat spitalului nostru pentru un sindrom de hipertensiune intracraniană, dureri de cap, vărsături și deficite motorii. A fost investigată complet cu exploararea imagistice de înaltă performanță care au arătat prezența unei leziuni tumorale la nivelul creierului, de dimensiuni foarte mari care erau sugestive pentru ceea ce se numește în literature de specialitate glioblastom. Glioblastomul este o tumoră foarte agresivă, a cărei tratament maximal, astăzi într-un spital civilizat presupune rezecția lui maximală utilizând o substanță de contrast, un praf alb pe care pacientul îl înghite și care se fixează pe celulele tumorale, delimitând această tumoră de creierul normal din jur. Noi putem vizualiza la microscop sub o culoare albastru-violet. Substanța se numește acidul 5-aminolevulinic (5-ALA). Pacienta a fost supusă unei intervenții chirurgicale. S-a realizat o rezecție maximală a acestei tumori fără ca pacienta post-operator să prezinte deficite motorii. Trebui să spun că ne bucurăm că am putut ajuta o colegă, această pacientă este asistentă și lucrează la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași. Faptul că am putut să o ajutăm ne bucură că este bine, se poate reintegra social, poate să își desfășoare în continuare activitatea profesională fără probleme. Va necesita tratamente complementare, controale repetate, dar în momentul de față este acasă cu un prognostic relativ favorabil.”