Prof. Univ. Dr. Diana Cimpoeșu se identifică cu tot ce înseamnă medicină de urgență din zona Moldovei iar când este întrebată despre SMURD Iași, zâmbește ca un părinte care vorbește despre propriul copil. De ani de zile, coordonatorul UPU-SMURD a participat, și participă în continuare, la salvarea miilor de pacienți aflați, de multe ori, la limita dintre viață și moarte, își împărtășește experiențele cu sute de aspiranți la profesia de medic urgentist, a desfășurat și desfășoară în continuare misiuni cu elicopterul SMURD, misiuni despre care recunoaște că, prin reușita acestora, are parte de cele mai mari satisfacții pe plan profesional. La aniversarea SMURD, Prof. Univ. Dr. Diana Cimpoeșu a vorbit despre începuturile acestui sistem complex care salvează vieți, despre pasiunea pentru profesia de medic urgentist dar și despre misiunile de salvare aeriene.

Cum este SMURD acum, la 32 de ani de la inceputurile sale?

SMURD a început la Târgu Mureș în urmă cu 32 de ani, am fost acolo când s-a realizat și prima conferință de medicina de urgență și l-am cunoscut pe Dr. Raed Arafat, care se identifică cu SMURD România. De atunci, de la prima mașină, cu un singur doctor, SMURD a crescut a devenit o instituție care înglobează de fapt două instituții și două ministere respectiv Unitatea de Primiri Urgențe din spitalele județene aparținând Ministerului Sănătății și Inspectoratele pentru Situații de Urgență din structura MAI iar în 9 locații din România, înseamnă și Inspectoratul General pentru Aviație, adică partea de elicoptere așa cum este și la Iași.

Cum ar fi România fără salvatorii de la SMURD?

Nu cred că viața noastră, a românilor, ar mai putea fi la fel în prezent fără SMURD pentru că există în continuare foarte multe accidente, există oameni în suferință, există oameni care au nevoie de noi. Activitatea este una complementară cu cea a Serviciului de Ambulanță, iar în teren nu există nici un fel de dificultăți sau neînțelegeri a modului de lucru între cele două. Felul în care noi lucrăm este unul integrat și de atunci au fost milioane de intervenții, SMURD-ul s-a dezvoltat în toată țara, iar aici la Iași-de altfel pentru toată regiunea de Nord-Est- din anul 2005. Suntem roșu și alb, împreună, tot timpul!

La ceas aniversar, trebuie să ne gândim cum să creștem împreună profesional-paramedicii de exemplu, care la început aveau un nivel de bază de pregătire, acum cei mai mulți sunt la nivelul 2 și tot vin noi generații.

Medicii urgentisti care erau mai puțini înainte, acum sunt în număr tot mai mare cu toate că este nevoie, în continuare, să creștem din acest punct de vedere, asistenții sunt cei care au rol de formatori ai celor noi, sunt generații care se schimbă.

Mulți au rămas în familia SMURD România, mulți nu își văd viața fără familia SMURD astfel încât tot ce ne dorim este să creștem, să rămânem în continuare uniți, să ne respectăm unii pe alții iar după modelul de aici, de la Iași, să ne iubim unii pe alții.

SMURD este partea vizibilă, dar în sine este o reuniune a celor două instituții și a celor forțe din Ministerul Sănătății și MAi care lucrează împreună iar aici, la Iași, lucrul acesta l-am înțeles foarte bine.

Cum ajunge un medic la inceput de drum să participe la misiuni SMURD?

Studenții care încep azi un nou an universitar, iubesc ceea ce facem ca activitate extracurriculară, cei mai mulți visează să fie voluntari pe SMURD și în UPU, dar ca să fii voluntar la SMURD trebuie să fii întâi în UPU, pentru că SMURD înseamnă un echipaj cu o mașină sau un elicopter, un echipaj mai mic în care fiecare trebuie să cunoască lucrurile foarte bine și atunci cei care merg în aceste echipe trebuie să fie la un anumit nivel de învățare. Un “boboc” se formează în UPU și apoi merge pe SMURD.

Își doresc tinerii mediciniști să lucreze în medicină de urgență, despre care se spune că e cea mai dificilă?

Tot ceea ce facem pe partea de dezvoltare a studenților noștri, le place foarte multe, le place partea de simulare, exercițiile, tot ceea ce facem împreună. Aducem echipamentele de la pompieri și lucrăm împreună la centrul de simulare din cadrul UMF Iași. Își doresc să lucreze la UPU, cel puțin la Iași sunt foarte mulți care aleg să rămână pe medicină de urgență iar în ultimii ani, pentru că medicină a fost reafirmată, recunoscută, nici nu au mai ales să plece din țară.

Ce calități ar trebui să aibă un tânăr aspirant pentru a “rezista” în medicină de urgență?

În primul rând, o bună pregătire profesională, cunoștințe, abilități dar și atitudinea, iar această din urmă ar trebui să fie una de omenie, de compasiune, de a pune suflet în tot ceea ce faci și de a nu veni doar la un serviciu. Este clar că nu ești la muncă doar între anumite ore, este clar că de foarte multe ori planurile personale îți sunt date peste cap pentru că apar tot felul de situații și nu mai poți plecă și este clar că trebuie dedicație, trebuie iubire față de această meserie și în același timp vei simți că echipa te iubește și te susține și că momentele grele pe care le treci, le treci împreună cu echipa. Încă un lucru de care e nevoie pentru un medic sau asistent în medicină de urgență este puterea, atât fizică cât și psihică. Este o specialitate foarte grea, care se întâlnește de multe ori cu lucruri grave dar și cu moartea uneori și pentru asta trebuie să ai o anumită structura fizică dar și psihică, trebuie să ai mentalitatea să fii deschis: la oameni la învățătură, la formare și o mare dorință de a învăța. Și comunicarea este foarte importantă, nu poți să nu comunici în medicină de urgență-cu familia, cu aparținătorii, cu mass-media, cu diversele instituții, deci trebuie bune abilități de comunicare. SMURD înseamnă și misiuni aeriene, cu elicopterul.

Sunt deschiși mediciniștii la astfel de misiuni de salvare?

Își doresc, chiar acum au finalizat partea de formare doi medici noi și patru asistenți. Dorința este foarte mare însă pentru a lucra în cadrul ESA (echipajul de salvarea aerian) trebuie să fie foarte buni pe partea terestră. Iar cine își dorește cu adevărat și trece de partea asta de zbor de încercare, de pregătire pe partea asta de intervenții aeriene, merge mai departe.

Cum sunt aceste misiuni aeriene pentru dumneavoastră?

Sunt lipite de suflet! Îmi plac misiunile aeriene, merg la cazuri frumoase, deși sunt foarte grele. Mergem la tot felul de intervenții și tremur alături de echipă pentru viața pacientului nostru dar suntem cu toții extrem de bucuroși când reușim să facem tot ce ne stă în puteri pentru pacient. Misiunile aeriene sunt cele mai grele misiuni pentru că suntem singuri. Ultima dată când am avut misiune, am avut vântul împotriva, am avut condițiile meteo împotriva noastră pe care, de altfel, trebuie să le studiem foarte bine și să facem o balanță între siguranță și urgență medicală și, evident, să dăm tot ce putem dar rămânând în siguranță pentru că, din păcate, au fost și tragedii prin care am trecut și prin care nu vrem să mai trecem niciodată.