După aproape 3 săptămâni de terapie intensivă, pentru un diagnostic deosebit  de grav, cu evoluție imprevizibilă, un băiețel de 9 ani primește foaia de externare și se întoarce lângă cei dragi. 

Pacientul a fost admis în data de 22 iunie în unitatea noastră medicală cu un sindrom inflamator accentuat de cauză necunoscută și pneumonie diagnosticată în urma  investigației  radiologice.  A doua zi a prezentat o erupție cutanată generalizată, papule care confluează(se unesc) și care s-au transformat în câteva zile în zone de tegument denudat(cu aspect de arsură). S-a ridicat suspiciunea înaltă de sindrom Stevens Johnsons, diagnostic care s-a confirmat. Sindromul Stevens-Johnson (SSJ) este o afecțiune acută, rară care poate pune în pericol viața și care afectează tegumentul (cel mai mare organ al corpului uman) împreună ci mucoasele. De cele mai multe ori este provocat de administrarea unui medicament la care organismul pacientului are o reacție alergică.

În cazul pacientului nostru boala s-a declanșat în urma administrării de carbazepină, antiepileptic cu proprietăți anticonvulsivante, sedative si tranchilizante, medicație prescrisă de medicul specialist neurolog și pe care o începuse cu 2 zile înainte de apariția semnelor și simptomelor. 

Prezentând aproximativ  70 la sută din suprafața corpului acoperită de  leziuni grave, inclusiv la nivelul  globilor oculari (pe cornee, pleoape), în cavitatea bucală pacientul întâmpina dificultăți la mestecarea și deglutiția (înghițirea) alimentelor. Gravitatea leziunilor și  pericolul mare de infectare a acestora  îl comparau cu un mare ars astfel că pacientul a fost admis în Terapie Intensivă.  Personalul Compartimentului de Terapie Intensivă a asigurat un mediu cât mai steril posibil pentru a evita orice risc de infectare, risc ce i-ar fi putut fi fatal atât din cauza simptomatologiei prezentate cât și din cauza comorbidităților care au determinat o scădere importantă a răspunsului imun.

Tratamentul administrat a inclus terapia antiinflamatorie sistemică,  tratament cutanat, analgezie multimodală(pentru calmarea durerilor) și antibioterapie profilactică pentru a preveni posibila infectarea a leziunilor. Evoluția a fost una constantă, lentă dar favorabilă. 

A necesitat în primele zile de spitalizare în Terapie Intensivă oxigenoterapie  pe canulă nazală din cauza insuficienței respiratorii cauzată de pneumonia cu care a fost diagnosticat la internare.

Medicii din Compartimentul de Terapie Intensivă și întreg personalul care l-a îngrijit i-au fost aproape în procesul de vindecare. L-au alinat când avea dureri, ascultându-l când voia să povestească, oferindu-i ce avea nevoie pentru a-l vedea zâmbind și bucurându-se alături de el pentru fiecare progres. 

Cazul băiețelului este unul cu o incidență foarte rară. La spitalul nostru au fost înregistrate două cazuri anul trecut, dar la persoane adulte. Faptul că îl redăm familiei este o împlinire pentru noi și cea mai mare mulțumire. Încă o dată prin mobilizare exemplară, muncă în echipă, dăruire, empatie și profesionalism am luptat pentru Viață și am reușit.