Incendiul izbucnit astăzi în Bucium a făcut prăpăd: au ars peste 100 de hectare de vegetație uscată iar flăcările înalte au ajuns lângă gardul unor case.

Nu despre forțele mobilizate este vorba in acest articol, nici măcar nu le-am ținut șirul… este vorba despre nepăsare, despre lipsa de omenie și mai mult decât atât, despre cât de needucați sunt unii oameni, cât de lipsiți de empatie. Este despre cât le datorăm pompierilor, salvatorilor de vieți și nu ne dăm seama sau nu vrem să o facem.

Când am plecat spre locație, nu aveam alt gând în afară de a face câteva poze pentru a atrage atenția asupra pericolelor incendiilor de vegetație despre care cei de la ISUJ Iași au trimis în repetate rânduri notificări, însă ce ne-a apărut în fața ochilor ne-a convins să rămânem: două case, la un pas de a fi înghițite de flăcări, o mână de oameni, stingeau cot la cot cu pompierii sosiți la fața locului.

Erau deja sosite două autospeciale de stingere și la scurt timp, au început să sosească și altele.

O tânără mamă ce locuiește la una din cele două case extrem de expuse, unde flăcările ajunseseră până la gard, a ieșit cu un bebeluș de doar câteva luni și o geantă cu câteva lucrusoare pentru copil, a ajuns lângă mine, mi-a întins copilul și geanta, a mai reușit doar să spună “mă duc să sting… ” și a plecat. Atâta disperare nu mi-a fost dat vreodată să văd în ochii cuiva. Am stat acolo cu copilul în brațe și cu inima strânsă. Ca un făcut, copilul nu a scos un sunet în cele aproape două ore cât am stat acolo.

Un coordonator al intervenției a venit să întrebe dacă copilul e bine și unde e mama lui. L-am asigurat că e bine și că mama lui stinge ce poate în jurul casei cu furtunul de grădină împreună cu soțul.

Flăcările pârjoleau totul în jur, ajunseseră la câțiva metri de autoturisme, pompierii se mișcau precum furnicile. Continuau să vină și alte autospeciale, se stingeau focarele de incendiu iar cisternele ce transportau apă urcau cât mai aproape.

Pompierii s-au mobilizat exemplar! O mână de oameni, vecini de lângă cele două clase țipau la pompieri, jigneau pe cine le ieșea în cale, însă nu au mișcat un deget. Filmau, făceau fotografii și întrebau ce caută presa la un incendiu, de ce umblăm după senzațional când “uite, acolo arde! nu te doare? nu te interesează? “. Le răspund cât de calm pot, că mă doare, că mă interesează, dar am în brațe copilul acelei femei disperate să nu îi ia foc casă iar colegul e cu o lopată în mână, dă și el o mână de ajutor. Nu a interesat pe nimeni. Au continuat să dea din umeri și să critice. La noi critica și datul din umeri e sport național…

După aproape 4 ore, pompierii au reușit să stingă incendiul. I-am privit, i-am întrebat dacă mai pot… Mi-au spus că trebuie, mai e și în altă parte nevoie de ei. Erau obosiți, transpirația le curgea șiroaie pe fețele murdare de funingine, erau însetați dar nimeni nu s-a gândit la asta. “Spectatorii” au continuat să îi privească de parcă ar fi fost la reprezentația unui spectacol.

Coordonatorul s-a mai asigurat o dată că oamenii sunt bine, dacă copilul e în regulă. Pompierii au continuat să verifice dacă mai sunt focare, dacă totul e stins.

Tânăra mamă a venit fugind spre mine, zâmbind că s-a terminat și că au scăpat cu casa întreagă. Tatăl bebelușului nu știa cum să îmi mulțumească pentru că am avut grijă de el. Nu știau cum să le mulțumească pompierilor pentru ceea ce au făcut pentru a le proteja casa.

Niciunul dintre spectatori nu s-a gândit să le spună un mulțumesc pompierilor că nu au lăsat flăcările se se apropie si de casele lor, nimeni nu le-a strâns mâna deși ar fi meritat din plin. Nimeni, dintre cei prezenți, nu a schițat un gest de apreciere la adresa salvatorilor ori a celor care au sărit să ajute. Nimeni nu a vrut să se gândească la faptul că atunci când pleacă la un incendiu, pompierii nu știu dacă se mai întorc întregi acasă.

Am plecat cu un gust amar și nu doar din cauza fumului înghițit. Oare chiar ne-am dezumanizat în asemenea hal încât nu ne mai ajutăm nici între noi? Să vedem doar că salvatorii sunt în slujba noastră și să nu ne intereseze nimic altceva? Că nici măcar de cel de peste gard nu ne doare? Că nici măcar intre noi nu ne mai ajutăm?…

Ne-am pierdut umanitatea…și nu știu daca o mai putem recupera…

Au actionat cinci autospeciale de intervenție și stingere, două autocisterne ISU, un UTV, o autospecială de intervenție și cinci de transport apă din cadrul Serviciului Public Iasi. Pompierii au acționat de la ora 11.59 și până la 15.47. Au participat la aceasta misiune 32 de pompieri.