Genoveva Farcaș este unul dintre cei mai apreciați profesori din județul Iași, construindu-și o carieră fără cusur în domeniul educației. A scris nenumărate cărți dedicate elevilor pe care îi iubește în egală măsură ca pe proprii copii și a fost co-autor în tot atâtea cazuri.
Politicianul Genoveva Farcaș nu se diferențiază de dascălul ori de omul Genoveva Farcaș, implicându-se la fel de mult și în acest domeniu în care, până nu demult, era dedicat aproape exclusiv bărbaților. Într-un interviu exclusiv 24iasi, ieșenii o vor putea cunoaște mai bine pe femeia, soția, mama, dascălul și politicianul Genoveva Farcaș, descoperind totodată calități pe care rareori le mai regăsim în zilele noastre la un om politic.
Cine este omul Genoveva Farcaș? Care sunt principiile după care se ghidează în viață și în carieră?
Am crescut într-o familie de învățători, într-un mic sat al județului Iași, alături de cei 2 frați ai mei, iar lucrul acesta mi-a marcat întreaga devenire. Copilăria noastră în Casa Învățătorului, o clădire de pe vremea lui Spiru Haret, pot spune că a fost cea a oricărui copil din vremea de dinainte de 1989, dar am avut șansa ca părinții mei să pună mai presus de toate educația noastră, astfel încât toți am fost formați în anii de gimnaziu/liceu la Liceul Pedagogic “Vasile Lupu” din Iași. De aici a pornit totul pentru mine: absolvirea ca șef de promoție a liceului, profesia de învățător, absolvirea Facultătii de Psihologie și Științe ale Educației, apoi masteratul, apoi doctoratul. Parcursul meu în carieră a fost unul destul de divers, ocupând de-a lungul timpului poziţia de profesor de discipline psihopedagogice la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi, precum şi funcţii în zona managementului instituţional în calitate de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar de specialitate. Am crezut mereu în valorile familiei și în puterea acesteia ca instituție socială. Ca soție și mamă a 2 copii, mi- am asumat misiunea de a avea o familie echilibrată și, ca orice părinte, de a crește copiii în bine și frumos.
Reperele mele valorice în viață și profesie sunt clare. Pretuiesc oamenii integri, drepţi, cei care știu să fie responsabili și de cuvânt în ceea ce fac. Imi plac oamenii comunicativi, riguroşi şi creativi în acelaşi timp, cei care știu să fie solidari cu cei aflați în nevoie. De alftel, viața mea de creștin rezonează cu aceste raportări. Ca profesor, întotdeauna am încercând sa probez, dar și să dezvolt elevilor mei setea de cunoaştere, spiritul investigativ, dăruirea, implicarea. Imi place punctualitatea, respectul în relațiile cu sine și cu ceilalți, gândirea critică, ca pârghie de analiză atentă și realistă a situațiilor de viață.
Cum pot fi aplicate în politică principiile după care va ghidați în carieră de dascăl?
Nu e o misiune ușoară, pentru că orice context social și, implicit politic, aduce cu sine o varietate umană, abordări individuale diferite prin raportare la un sistem de valori. Pentru mine și în politică contează mult să nu ne abatem de la calea cea dreaptă, să nu facem compromisuri de niciun fel. În dreptul meu pot spune că în calitate de persoană publică, mi-am păstrat principiile din viața de zi cu zi pentru că de la început mi-am stabilit două mari priorități: în primul rând, voi face politică doar până atunci când voi vedea că viața mea de profesor, mamă, soție nu va fi afectată în niciun fel de mediul politic; în al doilea rând, crezul meu este acela că tot ce voi face în plan politic trebuie să fie asemenea unei misiuni sociale și asta înseamnă că trebuie să gândești lucrurile și deciziile în primul rând pentru ceilalți, să păstrezi linia dreaptă. Nu e ușor, dar sunt perseverentă.
Având o vastă experiență în domeniul educației, care considerați că sunt lipsurile din învățământul românesc la ora actuală? Dar punctele forte?
Cea mai mare problemă a noastră ca sistem educational este lipsa de continuitate a măsurilor de reformă educațională, instabilitatea generată de nenumărații miniștri ai educației care s-au perindat la conducerea educației, faptul că s-au împotmolit măsurile coerente si autentice în interese și lupte politice. De aici pornește totul: planuri-cadru și programe școlare care sunt vechi de peste 20 de ani, discipline școlare care încarcă inutil elevii și le diminuează interesul pentru învățare, măsuri luate cu jumătate de măsură – unele școli au masa caldă, altele nu, unele școli beneficiază de reabilitare, altele nu, unii profesori au parte de evaluări ale activității educaționale, alții nu etc. Pentru elevii din mediul rural lipsesc sau se regăsesc în mică măsură proiecte de sprijin și dezvoltare personală pentru elevii aflați în dificultate (mame minore, elevi din medii dezavantajate social, economic, educational, elevii remigranți etc.). Lipsesc și programele de educație parentală pentru ambele medii de rezidență.
Pe de altă parte, un salt semnificativ în educația românească este dat de deschiderea școlilor, elevilor și profesorilor către alte sisteme educaționale din spațiul european și nu numai. Bunele practici ale acestora, adecvate specificului national, sunt repere importante ce ajută profesorii și decidenții în inovarea didactică.
Aș mai spune că școlile au crescut la nivelul leadershipului școlar, nu toate, e adevărat, dar pași mari s-au făcut. Inițiative dezvoltate prin proiecte cu finanțare europeană sau locală, atragerea comunității în susținerea elevilor, parteneriatele sociale și educaționale sunt câteva exemple de succes. Mai avem însă probleme la selecția acestor lideri școlari, fără îndoială, imixtiuneea politicului trebuie eliminată. Din păcate, politizarea a pătruns perfid și sigur și la nivelul acesta. Politica educațională a unui ministru sau a unui inspector școlar general angajați politic nu trebuie să condiționeze politic niciun angajat din educație. Digitalizarea sistemului de educație, accesul la softuri educaționale, platformele școlare, tehnologiile inovative în spațiul școlar sunt, cu certitudine, câștiguri pentru educație.
Tot din punct de vedere al educației, ce ne evidențiază în raport cu alte țări din UE?
Lucrurile bune sunt legate de calitatea profesorilor, pregătirea lor temeinică în formarea inițială și pe parcurs și aș mai spune în dăruirea lor pentru tot ceea ce fac pentru elevii lor.
Rigoarea acestora în ceea ce fac, raportul echilibrat de autoritate dintre profesori și elevi, încurajarea performanțelor elevilor noștri se înscriu în același sens.
Politician sau dascăl? Cum se completează cele două?
Eu sunt, în primul rând, profesoară. Niciun elev nu va reține funcțiile mele, ci va reține modul sau stilul de a preda și comunica, sfaturile și recomandările oferite, modelul meu de umanitate, cu întregul corolar de emoții, rigoare profesională, umor, exigență și indulgență.
In al doilea rând, sunt și un om politic. Să nu uităm că România modernă a fost făcută de politicieni care au îmbinat foarte bine statutul lor de scriitori, savanți, profesori secundari sau universitari cu misiunea politică asumată.
Sunt în același timp și femeia care s- a implicat în politică.
Mi-am asumat misiunea de a fi președinta femeilor social- democrate PSD, din credinta ca femeile românce trebuie valorizate, ca trebuie sa ne așezăm intr- un echilibru de putere și decizie, femei și barbati, asa cum se întâmplă demult în alte state dezvoltate.
Ce îi lipsește administrației ieșene pentru a putea vorbi despre un județ cu adevărat dezvoltat? De ce Iașul a fost “uitat” atunci când a venit vorba despre mari investiții?
Cu Iașul este o poveste veche. După 1859, importanța lui politică și administrativă a scăzut. In 1916, regina Maria l -a găsit provincial și neîncăpător. In epoca interbelică a mizat pe nucleele lui culturale. In epoca ceaușistă pe CUG, Nicolina și Tesătura, pe învățământ. Sărăcie în infrastructura generală și în peisajul rural. După Revoluție, au fost puțini oameni providențiali, personalități cu forță și viziune. Consiliul Județean și Primăria au astăzi șefi și management modești. Sunt prea mici pentru proiecte mari. Pentru renovarea Teatrului Național, construit in 2 ani, le- au trebuit edililor noștri 6 ani. Sedii moderne pentru Operă și Filarmonică? Puținele case boierești, clădiri de patrimoniu, încă în picioare, sunt lăsate să se dărâme. Castelul vasilian, sediul istoric al celui mai mare liceu pedagogic din țară, abia se restaurează, după două decenii de solicitare. Neputință, dezinteres.
Din postura de politician, imaginați–vă că aveți posibilitatea de a primi totul din ceea ce considerați că au nevoie ieșenii. Care ar fi primele 3 propuneri pentru județul nostru?
Educația și sănătatea sunt pentru mine prioritati.
Crearea de Huburi Educaționale în zonele mari ale Iașului, precum Copou-Breazu, Nicolina, Bucium, Tătărași, Dacia, centre multifuncționale care să cuprindă toate ariile de interes ale elevilor și ale adulților dornici să învețe într-un cadru interactiv și recreativ.
Dezvoltarea unor centre medicale comunitare moderne la nivelul unui grup de unități administrative teritoriale, cu infrastructură modernă, facilități pentru internare de zi/analize medicale, urgențe medicale, medicină de familie, stomatologie, concomitent cu programe reale de susținere a medicilor de familie/specialiști din mediu rural.
Crearea urgentă a unei șosele de centură care să preia traficul greu din zona de sud a municipiului Iași ( în zona de nord sperăm că va fi autostrada A 8)